Unele expresii laconice am început să le public chiar pe la primul an de facultate, în ziarul universitar și în revista „Chipăruș”, cu anii – în alte publicații periodice din Chișinău. O primă selecție din leologisme încheia volumul meu de proză „Ultima călătorie a lui Ulysses” (Editura Muzeului Literaturii Române, 2006). După asta, am răvășit alte mape din arhivă, am aranjat în pasiențe fișe „stinghere”, extrăgându-le din or­di­nea și dezordinea lor „creatoare” pe cele, pe care le-am con­siderat că pot intra în florilegii editoriale.

Nu toate leologismele pretind să fie luate drept aforisme. Unele reprezintă resorturi ideatice secundate de emotivitate, cărora subsemnatul le oferă formule stilistice personale. Sunt sintagme, metafore, monoversuri, impulsuri oarecât memorabile. Pentru că, în orice pulsiune și mani­festare a sa, prin gândire-simțire-scriere, viața e o modalitate, plurală, de expresie, de comunicare în deplină democrație a rostirilor și rosturilor, a notărilor de sensuri și a… înotărilor imaginare prin ele.

Leo BUTNARU