De ce ar scrie cineva, în România secolului XXI, o carte despre teatrul lui Gorki?

E o întrebare care mi s-a adresat și pe care, lucrând la acest volum, mi-am adresat-o eu însumi. Tacit, decizia aceas­ta o luasem cu ani în urmă, când, pus în situația de a furniza bibliografii studenților de la Teatru, am constatat că Gorki este pentru noi un dramaturg fals-cunoscut, redus la maximum trei texte (Azilul de noapte, Copiii soarelui și Vassa Jeleznova) și comentat mai degrabă prin intermediul unor spectacole decât prin intermediul operei propriu-zise.

În mod ciudat, întreținem cu acest dramaturg un mare grad de familiaritate, însă în realitate știm foarte puține despre teatrul său. Iată de ce am convingerea că apariția unui studiu dedicat unei astfel de teme nu este un demers lipsit de pragmatism.

Călin CIOBOTARI