Sunt direct interesată să vă sfătuiesc asta. Pentru că din cuvintele Domniilor-Voastre sar sensurile ca puricii de pe căţel. Vorbele pe care le împrăştiaţi în haite care se zbenguie comunitar stârnesc scame seman­tice pe care eu sunt plătită de Academie să le pigulesc.

Sunt fiinţa-lexicograf. Fiinţă umană. Şi nu orice adunător de cuvinte îngră­mădite în coşuri specializate: pe meserii, pe dicţionare de dicţio­na­re, pe autori a orice, pe cum să folosim computerul pe înţelesul tuturor neînţelegătorilor. Nu. Eu fac parte dintre Lingviștii Lexicografi, meseriaşi care le adună pe TOATE. Realizez Dicţionarul Tezaur în care concentrez, analizez şi selectez vorbele spuse şi scrise de când românul s-a făcut român.

Așadar, vă rog: fiţi concişi. Laconici. Cât se poate de taciturni. Încercaţi să nu mai fiţi latini, razant-balcanici, fix sud-est europeni. Fiţi un neam reţinut, civilizat, ponderat. Nu mai e nevoie să reprezentaţi Raiul reţelelor de telefonie. Nu vă mai certaţi cu poftă televizată sub privirile avide ale gospodinelor stătute narativ.

Nu mai balamuţiţi, clevetiţi, ponegriţi, ponosluiţi, denigraţi, huliţi, mo­za­viriţi, flecăriţi, tonociţi, catigoriţi, înnegriţi, adică nu bârfiţi cum se zice cam de cinsprezece secole încoace pe româneşte! Manifestaţi-vă la uni­son, luaţi-vă unul după celălalt vorbind frumos, în cor, cu text puţin şi mult refren.

Fiţi, prin urmare, un alt nat, vorbind oricare altă limbă seacă şi bine organizată. Să pot şi eu dormi liniştită, fără grija sensurilor de mâine.