Ce istorie și cu acest bărbat dintr-o veche spiță de culți fanarioți.

Ocupanții sovietici l-au găsit în frumoasa casă. Îi ple­case toată familia în Occident. El, capul clanului, a refuzat să-și părăsească sălașul. Când comandantul Armatei roșii de pe aliniamentul Iași-Bârlad-Tecuci a decis să-și stabi­lească, pentru o lună sau mai mult, sediul statului major în acest orășel, a pus ochii pe aristocraticul edificiu. În aparență deloc impunător, cu un singur cat, dar armonios conceput, cu o fațadă arhitecturală distinctă, cu o sală de bal spațioasă, cu încăperi elegante și dotări sanitare mo­derne, din care n-a mai rămas nimic.

Ciudat, ofițerul sovietic a fost impresionat de biblioteca boierului, în care a văzut și cărți scrise cu caractere chiri­lice, și clasici ai literaturii ruse. Și ceea ce l-a dat peste cap a fost că stăpânul l-a întâmpinat la scările peronului de intrare cu multă deferență, vorbindu-i într-o rusească impecabilă.

Ofițerul „eliberator” din Răsărit, întâmplător, om cu carte, era însoțit de prefectul județului, abia instalat de sovietici. Ăsta, un ceferist ilegalist, făcea ochii cât cepele, văzând cum conversează cei doi, pre limba ocupantului. Nu știa boabă de rusă.