Şi dacă Torouţiu este azi aproape un necunoscut, este interesul pentru Bucovina unul major?

În ce mă priveşte, nu-mi fac nici un fel de iluzii, pentru că valul de schimbări din anii comunismului, când cuvântul Bucovina devenise, oricum, tabu, a şters nu numai memoria faptelor, ci şi amintirea oricărei responsa­bilităţi. A mai rămas, eventual, adierea unor nostalgii.

Şi, totuşi, în legătură cu Torouţiu, nu putem să nu ne punem întrebarea: dincolo de activităţile sale filan­tropice şi antreprenoriale, dincolo de documen­tele intrate cumva în istorie şi anonimizate, dincolo de traduceri, scrieri de istorie literară etc., etc., ce rămâne? Ce rămâne din I.E. Torouţiu? Îl va salva volumul de-acum?

Mircea A. DIACONU