A scrie despre George Banu este un act de temeritate culturală. Ochiul care îl citeşte şi apoi îi compune portretul are nevoie de abilitatea surprinderii unei imagini în continuă mişcare, de capacitatea captării sensurilor de ansamblu nuan­ţate prin vocaţia detaliului dătător de substanţă.

A scrie despre George Banu înseamnă a încerca să înţelegi cum teatrologul poate fi şi scriitor, cum poate fi mai mult decât un critic, cum criticul poate deveni un catalizator al gân­di­rii despre teatru, despre artă în general, evitând reţetele, verdictele, soluţiile standard şi metodele passe-partout, explo­rând adesea teme nefrecventate, aparent marginale… tocmai pentru a ajunge în centru, în miezul ideii, condiţie revelatorie a libertăţii de sine.

Cartea d-lui Silvian Floarea, ridicată într-o arhitectură solidă, coerentă, cuprinzătoare, sprijinită pe o dicţiune antre­nantă – când meditativă, când analitică –, pe un discurs cu for­ţă expresivă, deschide o nouă fereastră către universul operei lui George Banu.

Fereastra – după cum el însuşi o vede – ca obiect de meditaţie…

Anca-Maria RUSU