În Franța anului 1348, în timpul marii epidemii de ciumă cunoscute în istorie ca Moartea Neagră, trei peregrini rătăcesc, înfruntând molima, în căutarea a ceva misterios. Cavalerul Bărbat cercetează un ordin călugăresc mai aparte, care se ocupă cu strângerea, prelucrarea și comer­cializarea informațiilor de orice natură. Această queste se împletește cu altele două: cea a camaradului său Ottfried (medic neamț, preocupat de găsirea unui remediu împotriva ciumei) și cea a tânărului Ioan (năzuind să câștige prima iubire adevărată).

Pe lângă nivelul ce ține de aventură, Ciuma neagră este o meditație asupra rolului informației, cuvântului, limbajului, comunicării: informația ca marfă perfectă, semnificația bene­fică și în același timp malefică a cuvântului, barierele limba­jului („putem vorbi aceeași limbă fără să ne înțelegem”) și ale comunicării („faptele pot fi la fel de înșelătoare ca și vorbele”). Este prezentă și marea tentație de a utiliza informația și comu­nicarea pentru a cuceri nu teritorii geografice, ci „teri­toriul din mințile oamenilor”.

Din această perspectivă, contextul acțiunii nu este așadar cel al pestei ca maladie biologică, ci cel mult mai perfid al „ciumei vorbelor rele”. Titlul se referă de fapt la această a doua semnificație.