E destul să vezi doar sumarul acestei cărţi ca să realizezi cât adevăr cuprin­de în sine adagiul spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Pe care am putea să-l şi parafrazăm: spune-mi despre cine scrii, ca să-ţi spun cine eşti. Cortázar, Márquez, Vonnegut, Pavić, Ishiguro, Calvino, Hrabal, Kadare, Lee, Oz şi mulţi, mulţi alţii, nume de primă mărime de pe toate meridianele, elita literaturii şi gândirii uni­ver­sale, sunt autorii pe care Emilian Galaicu-Păun i-a citit şi comentat.

Am scris şi vorbit nu o singură dată despre enciclopedismul său, calitate rară azi în epoca pospaiului de cultură smartphonizată. El e nababul unei erudiţii rare care fertili­zea­ză nu numai eseistica, dar şi opera sa artistică. Forţând uşor nota, aş putea spune că, dacă prin absurd, s-ar pierde toate aceste cărţi, Emil ar fi cel care ar restabili din memorie o bună parte din Biblioteca Borges.

Fina sa intuiţie care sesizează imediat valoarea, jubilaţia sa discretă în faţa talentului străin l-au pus în armonie cu sinele său creator, Emilian Galaicu-Păun fiind astăzi nu un simplu comentator literar, ci unul dintre cei mai subtili eseişti de la noi. Cartea pe care o ţineţi în mână îmi dă în acest sens absolută dreptate.

Eugen LUNGU