S-a vorbit despre un „Pol al Poeziei” la Neamţ, meleagul de la poalele Ceahlăului, asta însemnând efervescenţă, pasiune, mişcare pe planul explorărilor lirice, dacă e să fim de acord cu „matricea stilistică”, de care vorbea Lucian Blaga, punându-şi amprenta asupra gândirii şi creaţiei, cu deosebire într-un spaţiu generos cu natura şi peisajul.

Epopeea Muntelui începea aici cu Asachi, continuă cu Hogaş, pelerinul post-romantic, şi ajunge în zilele noastre la Aurel Dumitraşcu şi Radu Florescu, construind un viguros filon afectiv şi textual.

Ultimele decenii în Neamţ oferă o însemnată panoramă poetică, cu autori diverşi ca situare valorică, afirmaţi în două-trei valuri succesive şi care consolidează, prin contribuţiile lor, ipoteza unei eredităţi literare distincte.