Acest volum de texte critice, confesiuni, memorii, jurnale vizuale de călătorie nu este structurat pe capitole distincte pentru a purta privitorul dinspre lumea analitică, cea a observatorului, a cunoscătorului artei, înspre lumea intimă a revelațiilor și a istoriilor personale.

Fiecare eseu în parte conține atât date biografice, istorice și culturale, formulând răspunsuri, „desenând păreri”.

În fața fiecărui eseu, cititorul poate sau nu să fie de acord cu aceste opinii, semn că scrierea lui Liviu Suhar nu implică un mod pasiv de asimilare a informației, ci este una vie, ce permite fiecăruia să-și dezvolte noi și noi moduri de a privi fiindcă, așa după cum autorul argumentează, „memoriile, până la urmă, sunt în măsură să ofere cititorului cheile descifrării unor coduri măiestrit ascunse printre rânduri sau în semiumbrele sensurilor deseori metaforice și, din cauze restrictive, a fost necesară camuflarea lor”

Petru BEJAN