Aceste tabele, nu puţine, nu reprezintă o statistică banală, o înşiruire de nume de elevi pe licee şi ani de studiu. Ele îmi reamintesc o activitate zilnică cu telefoane către elevi şi invers (plus părinţi), cu contracte de sponso­rizare, cu corespondenţă, mail-uri, anunţuri săptă­mânale în „Ziarul de Iaşi” şi pe Internet, relaţii date celor interesaţi de asociaţie, interviuri cu ziarişti, prezentarea problematicii proiectului la radiouri şi televiziuni, uneori întocmirea dificilă a unor proiecte pentru dife­rite Gale, organizarea de activităţi în favoarea elevilor, vizite în cămine şi licee, plăţi în şcoli cu facturi şi ordine de plată, extrase de cont, deplasări zilnice cu maşina pe mai multe trasee într-un oraş aglomerat fără suficiente parcări, vizite în spitale la elevii bolnavi, multe şi iar multe probleme, care parcă nu mai aveau sfârşit.