Păstoritul carpatic a modelat relațiile dintre oameni, animale și ecosistemele montane. Existența cererii pentru animale și pentru produsele acestora, creșterea rațională a turmelor, cunoașterea locurilor, utilizarea „cu măsură” a pajiștilor montane, a pădurilor și a resurselor de apă, crearea unor practici sociale specifice comunității pastorale însoțite de ritualurile aferente, au fost factori care au generat bunăstare pe parcursul mai multor secole și au permis generațiilor de oieri să dea naștere Tradiției Păstoritului Carpatic.