Tiberiu Brăilean propune o privire integratoare, holistică asupra economicului. Nu-l preocupă atît alegerea raţională şi tehnicile eficienţei maxime ale individului abstract din teoria economică dominantă, cît persoana umană şi relaţiile acesteia cu mediul general din realitatea economică evidentă, care nu pot fi reduse la un mobil absolut (interesul propriu) şi la o unică dimensiune (funcţia de producţie sau funcţia de consum). Excesului de pozitivism şi formalizare din mainstream economics – aplicarea indistinctă a metodelor ştiinţelor naturii la studiul fenomenelor şi acţiunilor sociale – pe care Hayek îl numea scientism sau pretenţia de ştienţificitate – îi sunt contrapuse reflecţia logică şi analiza critică din tradiţia umanioarelor.