Ritmurile lui Domenico Pisana scandează gândurile şi sentimentele unui talent educat de lecturile marilor exemple ale poeziei moderne, de la Umberto Saba, Giuseppe Ungaretti, Diego Valeri, Carlo Betocchi, Eugenio Montale, Alfonso Gatto la angajarea morală şi civică tip Mario Luzi, Giovanni Raboni, Gianni d’Elia sau Paolo Ruffilli. Între inevitabilul peisaj modican şi ragusan, colinar şi mediteranean, covârşit de mitologie şi civilizaţii străvechi şi rădăcinile biografice ale unui adevărat fiu al Siciliei, lirica lui Pisana este o continuă meditaţie în cheie etico-religioasă asupra condiţiei omului şi poetului „prinşi în iţele misterului” existenţial.

Singular ni se pare leopardianul său elan spre îmbrăţişarea infinitului şi absolutului, având însă grijă să nu uite nici măcar o clipă, asemeni maestrului şi concitadinului său Salvatore Quasimodo, căruia îi dedică această excepţională carte, tradusă acum şi în limba română, vocaţia şi urgenţa comuniunii şi alterităţii faţă de semeni.

Geo Vasile