septima omului care tăia zăpada cu un cuţit

şi ea stătea în bătaia viscolului de primăvară

aruncându-şi cântecul înspre rafalele de zăpadă

ieşite parcă din clapele de fildeş ale acordeonului lui fărâmiţă

doar ea şi cântecul topind nămeţii

doar ea şi absenţa pescăruşilor din podul cerului

doar ea şi un om care tăia zăpada cu un cuţit

de parcă ar fi înşirat note pe o rază de întuneric rece