Am citit această vastă carte a scriitorului Ion Fercu şi, la sfârşit, m-am întrebat ce fel de carte este. Una de critică literară? Fără îndoială, nu. Atunci, poate, de istorie literară? Ar fi şi un răspuns mai potrivit, dar nu întrutotul. Cred că încadrarea cea mai adecvată ar fi la categoria eseu enciclopedic, un gen nu foarte frecventat pentru că este foarte dificil. Avem în această carte, pe de o parte, o analiză multidimensională a vastului corpus dostoievskian – ceea ce în­seamnă surprinderea faţetelor literar-estetice, filosofice, religioase, psihologice şi sociale ale acesteia – şi, pe de altă parte, o binevenită abordare contextuală, ba chiar dublu contextuală, fiind vorba despre contextul epocii marelui Fiodor, dar şi de contextul temporal, de istoria scursă de la scrierea operei încoace. Cineva, cred că Leo Butnaru, o compara cu celebrul Dicţionar al personajelor lui Dostoievski de Valeriu Cristea. Comparaţia este pertinentă, doar că proiectul lui Ion Fercu e mai ambiţios. O carte erudită şi foarte bine scrisă, ceea ce nu e de mirare la un prozator excelent.

Liviu ANTONESEI