Prozator cultivând iniţial povestirea, Grigore ILISEI a trecut ulterior la roman, păstrând din zestrea producţiilor anterioare preferinţa pentru personaje interiorizate, cu o viaţă sufletească profundă, în medii mai mult sugerate decât surprinse în date lor concrete. O dată cu „Pasaj de raţe sălbatice” publicat în 1996, beneficiind de posibilitatea de a-şi duce până la capăt explicaţiile, scriitorul abordează procesul „înstrăinării” personajelor, provocat de o istorie necruţătoare din timpul celui de al doilea război mondial şi din perioada postbelică. Camil Dunea, pictor originar din Basarabia, trăieşte intens, alături de alte personaje, acest proces, încercând să se salveze prin artă.

Liviu LEONTE

Romanul Între linii are două „linii” narative principale: cea a destinului lui Camil Dunea şi cea a Dragăi Ştefan. Sunt două destine paralele care angrenează în juru-le alte destine. Întâlnirea lor este palimpsestică, adică „între linii”. Jocul suprapunerilor constituie punctul forte al naraţiunii lui Grigore Ilisei. Interesant că structura ideologică a liniilor marchează pe cea fiinţială şi estetică. Am putea deduce că linia ideologică, atotstăpânitoare în epocă, desparte iremediabil în două linii paralele vieţile protagoniştilor. Drama personală devine reflex al dramei fundalului istoric. Dar lucrurile nu sunt deloc atât de simple, căci desincronizarea vieţilor celor doi protagonişti poate fi de ordin temporal, dat fiind că între dânşii e o diferenţă de peste două decenii, amintind de iubirea eroilor din Adela lui Ibrăileanu: „Ea, o domnişoară de 19 ani, el un bărbat de 40”. (p. 101).

Theodor CODREANU