Numele meu e Femeie. Sună modest, pentru că aşa a vrut Preaînaltul. Sună şi măreţ, pentru că eu am născut această lume… Sună absurd, pentru că tragicul şi inegalabilul meu sacrificiu, de mii sau poate de milioane de ani, sfârşeşte în moarte.

Oricum, continui să-mi trăiesc aventura pe acest pământ, cu fiece veac, cu fiece clipă râvnind tot mai puţin la eternitate. Mărturii îmi sunt, poate, şi aceste istorii, repovestite mereu de la începuturile lumii…