Exilul lui Ovidiu premerge formele de exil modern. Dacă ne gândim la triada paradigmatică a exilului românesc – Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu – descoperim similitudini frapante cu exilul lui Ovidiu. Acești mari scriitori români au înălțat spiritul exilului românesc la nivel universal. M. Eliade denunță teroarea istoriei și proclamă logos-ul mitului, E. Cioran exprimă, prin nihilism, nonsensul vieții sub zodia morții, iar E. Ionescu denunță logos-ul fără rost ontologic. Căci lupta cu istoria, cu moartea și cu maladia limbajului sunt provocate de stările urâtului existențial. Aceste stări psiho-morale – dorul și urâtul – arcuiesc peste veacuri punți de legătură cu poetul latin. Ovidiu este, așadar, peren și contemporan cu noi.