Ideea de a aduna date referitoare la începuturile și evoluția învățământului din actuala co­mună Puiești a fost dată de distinsa profesoară Silvia Bantaș care, la acea dată, coordona destinele Școlii Gimnaziale Lălești. Cu modestia-i caracteristică, mi‑a arătat câteva manuscrise de procese‑verbale consemnate în cadrul activităților Cercului Cultural Hălărești, la care participau și cadre didactice de la școlile Ruși, Iezer, Puiești, Lălești, Cristești. Caligrafia cu care se consemnau desfășurarea ședințelor acestor manifestări era impecabilă. Îmi amintea de scrisul aldin a lui Petrarca.

– Doamnă, de unde aveți aceste manuscrise? Mai dețineți și alte asemenea comori?

– Vedeți dulapul acesta ponosit care stă în mijlocul holului școlii? Acolo se află documentele admirației și interesului dumneavoastră. Câte au mai rămas!

L‑a deschis și nu îmi venea să cred. Țineam în mână manuscrise de la 1868, copii ale cataloagelor întocmite de preotul‑învățător Dumitru Murgoci, caiete cu procese‑verbale de la ședințele Cercurilor Culturale, corespondență etc.

Miracol sau întâmplare? Cum au supraviețuit aceste neprețuite documente în clădiri care, uneori, aveau acoperișurile deteriorate, geamuri lipsă? Păstrau cu prospețime memoria răz­boaielor din 1977, 1916, 1944, convulsiile sociale și politice de după 1947. Prin miracol au su­praviețuit alături de militarii găzduiți în școală în timpul celor trei războaie, care veneau, plecau și lăsau școlile fără lemnăria de la geamuri, fără garduri, fără bănci. Tot ce putea face căldură se ardea. Modestul dulap de scândură de pe holul școlii, martorul tăcut al tuturor năpastelor, a ieșit învingător.

Rod al strădaniilor de peste un deceniu, zestrea documentelor care au stat la fundamentarea acestei lucrări s‑a îmbogățit odată cu cercetarea dulapurilor vechi și a podurilor de la șco­lile din Cetățuia, Ruși, Călimănești, Gâlțești, Iezer, Cristești.

Când am descoperit „puțin câte puțin” documente inedite, m‑am bucurat că voi putea infor­ma cititorul, relatând contextul socio‑economic și politic în care au evoluat unitățile școlare din actuala comună Puiești, efortul slujitorilor elevilor și, uneori, al elevilor adulți, care și‑au zidit sufletul în această instituție făuritoare de conștiințe care este ȘCOALA.

Constantin GHERGHESCU