O poezie a contrastelor violente în intimitatea fiinţei interioare, fracturată definitiv între un luminos „anotimp al dra­gostei” şi „liniştea de cenuşă” a unor stări, sentimente, senzaţii, cuvinte învălmăşite în convulsii scrie Margareta CURTESCU în „Inima desenată pe cer”; nu e un con­flict între real şi realitate ori între real şi imaginar, ca în atâtea alte paradigme lirice, ci unul, la fel de dur, între ceea ce se vede şi ceea ce e dincolo, înlăuntru.

Ioan HOLBAN