Tema-pivot care circumscrie lirica Adinei Filimon din cea mai recentă carte a sa, „Samuraiul de lemn”, a şasea, după volumele de versuri „Spaimele”, „Ştefia”, „Sedativ”, ”Nuntă în ape” şi romanul „Rănile dimineţii” este aceea a vieţii de dinainte de viaţă, a paradisului pierdut din pîntecele matern, într-un orizont deschis în literatura noastră contemporană, în anii ’80, de poezia lui Cezar Ivănescu şi Lucian Vasiliu.

Adina Filimon scrie în „Samuraiul de lemn” o carte frumoasă în tristeţea ei fără margini, în resemnarea surpării, dar şi în nostalgia unui alt timp, a vieţii de dinainte de viaţă şi de dincolo de moarte.