Antologie și studiu introductiv de Bogdan CREȚU

Cred că două sunt direcțiile, perspectivele din care poezia lui Ioanid Romanescu poate și chiar trebuie adusă în actualitate. Există, mai întâi, o încredere și un devotament în și pentru Poezie, duse la intensitatea unui adevărat cult, pe care aproape nici un alt poet postbelic nu le-a întreținut la modul explicit atât de insistent. În al doilea rând, poetul nu s-a ferit de experiment: o bună parte din textele sale au cultivat biografismul, discursul oblic, ironic, atitudinea histrionică. Aceste texte rezistă și pot intra în consonanță cu poezia actuală. Între cele două formule, prima post-romantică, declarativă, uneori chiar lozincardă și cea butaforică, dezinhibată, ironică există o condiționare: cea de a doua mască își arogă dreptul de a se da în spectacol, de a-și asuma public enormitatea gesturilor, insolența tocmai în calitatea cardinală, dacă nu chiar unică, de poet.

Bogdan CREȚU