Scrise între 1983 şi 1984, în aparenţă sub efectul unor declanşatori (cartea „Însemnările lui Malte Laurids Brigge” şi, mai târziu, ca o confirmare, Musil), în fond, autorii evocaţi desemnând, mai degrabă, o proximitate literară, textele se îndepărtează de formula jurnalului intim, structurând ceea ce aş numi o proză de idei şi, mai ales, o poetică a fragmentului, ca în toată literatura generaţiei ’80. Epoca era, încă o dată, la Bucureşti şi Chişinău, una a „debandadei de sistem”, într-un „regim eminamente dictatorial”. Aceasta este imaginea care tutelează umanitatea din cartea lui Grigore Chiper.

Ioan HOLBAN