Gheorghe SCHWARTZ este un prozator al proiectelor epice vaste, de anduranţă, cum am remarcat altădată; a început, în anii ’80, cu ciclul „lugojan” („Pietrele”, „A treia zi”, „Spitalul” şi „Om şi lege”), continuând cu cel mai amplu ciclu narativ din literatura noastră, „Cei o sută” şi, acum, cu aceste „Vocalize”, în diverse „game”, ajunse la al patrulea volum.

Ciclul epic din urmă este o distopie, punând fiinţa şi viaţa sa în cadrele (anti)utopice ale absurdului asumat ca formulă existenţială şi, mai mult încă, ale tiparelor organizaţionale adoptate de comunităţile uma­ne, de la originile îndepărtate, cum se va vedea, până în zilele noastre.

Ioan HOLBAN