Colecţia „Eminesciana” nr. 90

Păstrarea identității românești în Bucovina austriacă s-a datorat în mare parte perpetuării tradițiilor. Atunci când românilor bucovineni și s-au dat cu sila altele noi, străine lor, cele din illo tempore, dobândite firesc milenii de-a rândul, ele au rămas cărbuni aprinși, mocnind sub cenușa noilor poveri, până când au găsit prilejul să reaprindă din cărbunii rămași, focul original. De acest context este legată rădăcina ființei neamului în satul românesc din Bucovina habsburgică, iar împrejurările au demonstrat-o cu prisosință. Dovadă că identitatea românească s-a plămădit continuu, cu o inefabilă forță de regenerare.