Cuvântul este o vietate sacră. E mamă şi tată. Naşte lumi. Naştere imaculată. Infinit repetabilă. Sângele lui e foc divin. A-l rostogoli pe podelele timpului ca pe o bilă la un joc de noroc aduce a blasfemie. Dacă vrei să te verifici cât eşti de viu, încearcă să vezi (înţelegi) cum/ cât consonezi cu el. Cum se imprimă pecetea lumilor pe care le zămisleşte pe epiderma fragilă a lumii tale. Sau în carnea ei. Sau în sângele ei. Lumi care nu pot şi nu trebuie să fie explicate.