Poezia lui, asemenea picturii și graficii pe care le realizează, nu reflectă emoțiile cuiva care trăiește în proximitatea Manhattanului. El se proiectează în vecinătatea lui Parmenide, pentru a căuta sensul ființei. O poezie problematizantă, născută din neliniști, care interoghează relația dintre întreg și parte, dintre viață și moarte, în care limbajul, supus parcă unor tipare folclorice, deconspiră surse livrești și o luciditate fără rest.

Mircea A. DIACONU