Acum, cînd s-au împlinit 75 de ani de la naşterea sa, ştiind că nu-l vom mai întîlni niciodată pe Cezar Ivănescu cel viu, nu-i vom mai auzi vocea de stentor şi melosul său atît de personal pe propriile versuri, avem mîngîierea că ne rămîn cărţile şi poemele sale de mare adîncime spirituală.