Câmpiile Okavango promit, la o primă vedere, să oglindească o metamorfoză particulară: schimbarea la faţă a celui bolnav de literatură, transformarea lui radicală într-un sceptic mântuit, care aşterne, prin asceza lui, semnul sinonimiei între religie şi artă, între cuvânt şi ontos, între taină şi gnoză.