La sfârșitul lecturării romanului De la Petru citire, nu-l pot imagina altfel pe protagonist decât jucând de unul singur șotron în şopron, deoarece pentru el (a)casă înseamnă locul unde ești așteptat. Petru ar fi vrut să-l joace în doi, dar iubita îi moare și nu poate rezista psihic acestui șoc/ joc. De atunci, el încearcă să arunce cât mai bine pietricica în pătrățelele șotronului, numai că de fiecare dată greșește: ori nimerește pe de lături de „căsuță”, ori își pierde echilibrul (psihic) și iese obligatoriu din joc, ţopăind de durere.

Este, în fond, vorba despre jocul vieţii, unde pătrățelele vizate/visate pot reprezenta viața unui dezrădăcinat şi inadaptat în cadrul familiei, în internatul liceului, în şcoala militară, în spitalul de psihiatrie și în incinta monahală. Vasile IFTIME scrie un matur şi foarte bun roman poetic al (de-)formării îmbinat cu unul de moravuri, în care limbajul liric şi apoftegmatic alternează fără stridenţe cu acela buruienos și pitoresc, folosit de unele personaje.

Vasile SPIRIDON