Mai mult decât alţi scriitori români, cei doi Caragiale au jucat în spaţiul şi timpul ce le-a fost hărăzit pentru vieţuire şi creaţie anumite roluri pentru interpretarea cărora a fost nevoie de măşti potrivite care să prezinte exteriorului persoana convenabilă, eticheta caracterizatoare, pentru cunoaşterea lor fiind necesar un proces de de-mascare care începe prin a asculta propriul discurs despre sine ca proces de autoreflectare şi autodefinire.