Maria Cheţan adoptă o abordare originală, oarecum neaşteptată, dar cu totul binevenită. În vreme ce, în genere, se vorbește despre versificarea și stilistica poetică a operei majore doinaşiene – sau uneori despre ideologia sau biografia lui Doinaş – în studiul de faţă unghiul este diferit. Majoritatea analizei se concentrează pe scriitura prozaică a lui Ştefan Aug Doinaş. Și anume: eseuri critice, proză ficțională, texte memorialistice, foiletoane și altele de acest fel. Stilul ei critic este complex, modern, în rând cu idiomurile critice din zilele noastre. Totodată, rămîne însă limpede și inteligibil. Dar, fireşte, cel mai important lucru este conţinutul. În această privinţă am cuvinte de maximă laudă.

Virgil Nemoianu