Debutant în volumul antologic „Treptele luminii”, Iaşi, 1968, colaborator al revistelor Ateneu, Cronica, Convorbiri literare, după opt ani, cu volumul „Preţul alegerii”, 1976, urmat în răstimpuri de „Cuvinte învinse”, 1978, ”Perioada de instrucţie”, 1981, „Împăcarea cu Faust”, 1986, şi „Şcoala de îngeri”, 1991, apărute la Junimea din Iaşi, cu periodicitatea unui fenomen al naturii, Constantin Popa se afirmă ca unul din cei mai activi poeţi ai noştri.

Cunoscut ca actor marelui public sub masca unor roluri jucate cu artă şi generoasă dăruire de sine, – neuitat Mon Seurat din piesa cu acelaşi nume de Emanuel Roblès; îndrăgit Arlechino din „Nu puneţi dragostea la încercare” de Locatello, admirat Tipătescu din piesa lui Caragiale, sau Adam Brandt din piesa lui O’Neil „Din jale se întrupează Electra”, sau Primarul din „Duet” de Andi Andrieş (rol cu care a obţinut premiul de interpretare masculină la Festivalul de teatru din 1967), în total în jur de o sută de roluri, – el însuşi dramaturg (autor al unor piese ca „Hora întreruptă” şi „Alegerea apelor” sau „Calul verde” şi „Regulamentul de bloc” jucate pe scena Teatrului Naţional din Iaşi cu o rară audienţă la public, Constantin Popa (absolvent al I.A.T.C. „I. L. Caragiale” din Bucureşti, azi profesor universitar la Facultatea de Teatru a Academiei de Artă „George Enescu” din Iaşi) a găsit şi în rîndul cititorilor săi, ca poet, o atentă primire, întîmpinat favorabil şi de presa noastră prin condeiele unor critici literari de autoritate ca Alexandru Piru, Laurenţiu Ulici, Ioan Holban, Liviu Leonte şi alţii.

După abia cîţiva ani de la lansarea volumului „Şcoala de îngeri”, care impunea atenţiei noastre un poet consacrat, Constantin Popa apare azi cu a şasea sa carte, la Editura Cronica de astădată, care se dovedeşte tot mai activ sensibilă şi receptivă la fenomenul literar curent.

Al. Husar