Cinci povestiri ce definesc acelaşi eu auctorial propune Aurelia Marin în acest volum. Un amestec borgesian après la lettre întreţine vivacitatea acestei scriituri în care, deseori, autoarea se confundă cu personajele sau cu proiecţiile lor himerice. Dacă ar fi să ne apropiem de proza realist-fantastă contemporană, nu am fi departe de modelul Eliade, atunci când face incursiuni în teritorii ce par dincolo de lume şi de ispitele ei.

Deşi lasă impresia sondării unei realităţi palpabile, Aurelia Marin creează un univers friabil, la limita oniricului, pe care îl percepe într-o manieră proprie. Scriitura are pregnanţă şi individualitate stilistică. Liantul acestor incursiuni în absolut este tocmai fantasticul pe care cititorul îl poate percepe în mod diferit, în funcţie de propria-i personalitate.

Libertatea de a opta pentru o lectură deschisă, creativă şi personalizată defineşte în mod egal percepţia autoarei asupra lumii dar şi maniera în care interpretează nişte semne venite de dincolo…

Cartea este alertă, plină de vivacitate, dând contur sensibil unor personaje emblematice precum Valer Glas, Lilith, Pia Carp ori George Nechita.

Tulburarea minţii unora dintre personaje devine semnul căutării înfrigurate a unei alte identităţi, ce pluteşte într-o lume paralelă, plină de mister.

O carte ce îmbină tainele fiinţei cu o realitate care ne transformă şi ne subjugă amintirile printr-un prezent-trecut iluzoriu. Faptul că în ultimul text autoarea îşi întâlneşte toate personajele, ca într-un joc absurd, ne aminteşte de personajul lui E.A. Poe, William Wilson, care îşi înjunghie dublul pentru a sfâşia vălul aparenţelor.

Această carte este o magie albă asupra cuvântului.

Traian T Coşovei