Această nouă carte despre Eminescu s-a născut dintr-un studiu de mai mici dimensiuni, publicat în 2012 în revista Limba română de la Chişinău, fiind prilejuit de împlinirea a două veacuri de la raptul Basarabiei petrecut în anul 1812. La o relectură, cu travaliu creator, numărul paginilor s-a triplat, încât studiul a fost extins la cartea de faţă, devenind a opta, cred, închinată fenomenului Eminescu, din 1984 până azi. Fireşte, atenţia se concentrează asupra viziunii eminesciene privitoare la destinul acestei provincii româneşti, viziune care îmbină, cu o pătrundere demnă de o minte genială, elementele istoriografice cu cele ale filosofiei, dreptului, politicii, moralei, toate în strânsă corelaţie cu ceea ce am numit, într-o carte anterioară, ontologia arheităţii. Totuşi, titlul Basarabia eminesciană a impus trecerea dincolo de referinţa strict exegetică, urmărind spiritul abordării eminesciene la destinul ulterior al provinciei imposibil de rupt de cel al României posteminesciene.