Andreas își împinse farfuria deoparte și rămase o vreme tăcut, cu brațele încrucișate la piept. M-a privit îngândurat și într-un târziu mi-a vorbit:

– Te așteptai să-ți întindă covorul roșu? În fond și la urma-urmei, trăiți în lumi diferite, sunteți destul de diferiți ca să vă meritați. Tu, un scriitor la fel ca mulți alții, ea, o femeie, mă rog, mai specială, căutată de vârfurile din elita financiară sau politică și oferind lucruri la care toți visăm. Îți închipui că vizita ei acasă la tine a fost cine știe ce realizare? Sau toate conversațiile acelea elevate, prietenia oferită de ea… Ai impresia că a dat norocul peste tine? Te înșeli, prietene. Ești nevoit să accepți că ești îndrăgostit de cine nu trebuie. Părerea mea este că în ciuda încercărilor tale, nu o să primești fotoliul de lângă orchestră. Trebuie să renunți la femeia care nu este pregătită pentru tine. O piatră funerară peste o iubire neîncepută. Asta e…