Cartea de faţă propune o analiză trans- şi interdisciplinară a tabuului lingvistic, o temă puţin studiată în literatura de specialitate românească, în ciuda complexităţii acestui fenomen lingvistic, care, aşa cum demonstrează autoarea, nu se reduce la dimensiunea discursivă, ci încifrează o încărcătură socioculturală, religioasă, psiho-afectivă şi cognitivă.

Demersul este constituit din opt capitole, ultimul fiind dedicat concluziilor. Introducerea prezintă detaliat „arhitectura” lucrării, modalităţile de colectare a corpusului – sunt atent punctate sursele, dar şi dificultăţile constituirii materialului supus investigaţiei –, schiţează liniile teoretice majore, care au jalonat studiul tabuului şi indică obiectivele cercetării.

În acest sens, un prim merit al lucrării este corpusul variat, selectat din mai multe surse de informare şi prin diverse metode, fiind modelat progresiv şi prelucrat pornind de la o serie de parametri extralingvistici ai comunicării. Acest ansamblu bogat este constituit din 551 de contexte comunicative, care furnizează materialul necesar unei perspective complexe asupra limbajului colocvial, şi din 246 de nume supuse unor tipare coerente de analiză lingvistică şi onomastică. (Daiana Felecan)