Teză de doctorat la origine, această primă carte a cercetătoarei literare Carmina Cojocaru nu e câtuşi de puţin o lucrare de factură „academică”. Obţinut printr-o muncă de documentare şi construcţie depusă cu asumarea – învederată de rezultatul ei – a tuturor rigorilor inerente disciplinei intelectuale, studiul ce face conţinutul cărţii, în loc de a purta, asemenea atâtor altor producte scriptice cu aceeaşi finalitate (procurarea titlului ştiinţific), amprentele scientismului de ultimă promoţie, afişat cu ostentaţie, se înfăţişează într-o mult detestată de către o seamă de universitari ţinută eseistică. Autoarea volumului de debut în istoria şi (mai ales) exegeza literară a preferat „obiectivităţii” depersonalizante expunerea liberă, cu mici inserţii de cozerie, structurată doar de vectorii fluxului ideatic interior.