De mai bine de un secol termenul derivat eminescianism este prezent în limbajul specializat al eminescologiei române, fără a fi însă definit şi descris în mod sistematic şi riguros. Din această cauză istoria lui e una de fluid, adică desemnează ceea ce epocile şi generaţiile îşi propun să concentreze ca ideologie într-un cuvânt cu o încărcătură emotivă amplă. Istoric vorbind, cuvântul s-a încărcat cu o serie de semnificaţii culturale, psihologice, filosofice şi chiar poetice pe care intenţionăm să le identificăm şi să le ordonăm din raţiuni de metodă şi pentru a integra acest efort anterior de clarificare a unui concept într-un gen proxim adecvat şi mai ales favorabil unei receptări eminesciene adecvate spiritului timpului din debutul celui de-al treilea mileniu creştin.