…O carte despre secretarii literari? Dar pe cine ar interesa oare o asemenea carte? Și, dacă nu interesează pe nimeni, de ce să scriem o carte? Nici măcar un scurt eseu acolo, nu merită…
Dar dacă, sesizând noi un fel de mesaj ocult, de mesaj codificat prin care se încearcă eliminarea exact a acelui departament teatral unde se mai găsesc cărți, cărți, cărți pe raftul din spatele calculatorului care tronează sigur pe el, am hotărât rapid să ne spunem părerea? Dacă noi, atenți, vigilenți, deși neavertizați de fapt de nimeni, decât de ce vedem cu ochiul liber, ne-am gândit „să le-o luăm înainte”? Sau poate ne gândim, cum am auzit pe cineva spunând: „Aș vrea ca toți cei care vin după mine, să găsească teatrul în care mi-ar fi plăcut să fi lucrat eu”… – Elisabeta Pop