Dacă misiunea poeziei este să împartă neliniște, creația Halinei Poświatowska
funcționează ca o extraordinară ilustrare a acestei teze. Poświatowska ne aduce aproape
neliniștea unui psihic sabotat de boală, nepermițându-i lui Eros să scape pentru nici măcar o
clipă din îmbrățișarea lui Thanatos, într-un pasional dans literar.
Dacă misiunea poeziei e de a stârni îndoiala, de a provoca la reflecție, de a căuta
moduri care să ne permită să înțelegem mai bine lumea, putem fi siguri că am nimerit cum nu
se poate mai bine din punct de vedere liric. Halina Poświatowska combină în ea însăși
elemente care se exclud reciproc. O caracteriza o incontrolabilă foame de cunoaștere și o
poftă de viață greu de potolit împletite cu o sănătate extrem de fragilă, amenințată permanent
de capriciile inimii ce a bătut în pieptul poetei timp de numai treizeci și doi de ani.