Humberto Segundo Aguilar Alvarado este prezent in librarii de data aceasta cu un volum de proza, continand povestiri ce pot sustine la modul convingator ideea ca la artistul de origine chiliana gestul de a povesti nu poate fi delimitat de marile repere ale existentei. Naratiunea lui se conformeaza, fara sa-si piarda specificul si personalitatea, la pulsul vietii insesi. Autorul nu se lasa deloc sedus de mirajul literaturii care, cu recunoscutu-i orgoliu, ia de obicei initiativa si se impune ca un univers autarhic ce face concurenta necrutatoare realului. Naratiunile lui Humberto Segundo Aguilar Alvarado sunt concretizate sub forma povestirilor realizate din perspectiva unor naratori a caror sensibilitate este marcata puternic de varsta sau de preocuparile fiecaruia. Volumul este asadar structurat in cateva sectiuni care se cuvin mentionate tocmai pentru aceasta perspectiva a naratorului (Povestirile unui copil, Povestirile unui tanar, Povestirile unui profesor, Povestirile unui sofer de taxi, Povestirile unui muzician calator, Povestirile unui om bolnav sau Povestirile de maine). Nucleul fiecarei povestiri este individul raportat la o experienta/intamplare ce devine obiect al naratiunii. - Fragment din Prolog, de Mircea Mot