Stihirarul este o carte de muzică psaltică scrisă la Mănăstirea Neamţ în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în obştea care se conducea după rânduielile lăsate de Sfântul Paisie Velicicovschi. Această carte conţine cântări din două manuscrise alcătuite de Visarion Ieromonahul în cel de-al doilea sfert al veacului al XIX-lea, manuscrise aflate în biblioteca Mănăstirii Agapia.

Visarion Ieromonahul a fost cel mai important reprezentant al şcolii de psaltichie din Mănăstirea Neamţ şi unul din cei mai mari alcătuitori sau traducători de psaltichie din Ţările Române în prima jumătate a veacului al XIX-lea. Un număr mare de manuscrise aflate în biblioteca Mănăstirii Neamţ sau în alte biblioteci din felurite părţi ale ţării şi din Sfântul Munte Athos cuprind cântări alcătuite sau traduse de acest mare protosalt nemţean pentru aproape toate slujbele şi perioadele anului bisericesc. Pentru că era priceput nu doar la facerea cântărilor, ci şi la meşteşugul scrisului, Visarion Monahul a alcătuit mai multe manuscrise psaltice, precum şi alte manuscrise necesare obştii din care a făcut parte. O biografie amănunţită despre Visarion Ieromonahul nu se cunoaşte deocamdată. Nu ştim unde s-a născut, nici statutul familiei sale, nici care sunt numele părinţilor săi; puţinele date pe care le avem despre el provin din câteva însemnări pe marginea unor cărţi sau manuscrise. Până de curând nu era cunoscută perioada exactă în care a trăit protosaltul nemţean. O însemnare găsită de profesorul Pavel Lungu la sfârşitul unei cărţi care a aparţinut chiar lui Visarion Ieromanahul , aflată acum în biblioteca Mănăstirii Neamţ, arată că acesta a trăit între anii 1764 şi 1844. Mai ştim despre el că a deprins meşteşugul cântării în sistema cea veche de la Iosif Schimonahul, întâiul psalt al Mănăstirii Neamţ şi că a asistat la Iaşi la lecţiile de cântare pe care arhidiaconul Nichifor Kabtuniari le preda ucenicilor lui.