Ivan cel Groaznic – tarul pe jumatate nebun, care a influențat decisiv istoria Rusiei
În ziua de 25 august 1530, când a venit pe lume Ivan cel Groaznic, Kremlinul a fost lovit de un fulger provocând un puternic incendiu iar micuțul Ivan avea deja doi dinţi – semnele acestea au fost considerate ca fiind de origine divină şi interpretate astfel: îi va sfâşia cu un dinte pe duşmanii ţării, iar cu celălalt va muşca din propriul popor.
La împlinirea a 17 ani, în 1547, Ivan al IV-lea a fost încoronat țar al întregii Rusii. Domnia primului ţar al Rusiei se poate împărţi în două perioade: prima o epocă de înflorire și prosperitate, plină de reforme ample şi benefice, iar cea de-a doua sub efectul problemelor ţarului, învăluit în negura nebuniei. Punctul culminant al nebuniei si cruzimii sale în urma căruia i se trage numele de „cel Groznic“ este în masacrul de la Novgorod, din 1570. Acesta a durat cinci săptămâni, timp în care locuitorii au fost aduşi în faţa lui Ivan şi a fiului său, unde au fost torturaţi. Numărul total al victimelor se ridică la 15.000 potrivit lui Kurbski, la 18.000 potrivit Celei de-a treia cronici a Novgorodului şi la 60.000 după autorul Primei cronici a Pskovului.
Demența țarului a atins cote paroxistice. Ajunsese să-i tortureze și să-i ucidă cu mâna lui pe mulți dintre cei prinși, indiferent dacă aveau sau nu vreo vină. Nicio schingiuire nu i se părea exagerată: prizonierilor le smulgea de vii coastele, îi eviscera, le tăia organele sexuale, îi trăgea în țeapă, îi ardea de vii, îi arunca în apă clocotită etc. 400 de ani mai târziu, Stalin avea să-l studieze și să-i preia metodele de teroare, numindu-l Învățătorul
Dar despre toate acestea, și multe altele, puteți citi în lucrarea de față.