„1Tesaloniceni este cel mai vechi text din Noul Testament, redactat la Corint, între anii 49 și 51, după ce Timotei s-a întors cu vești bune de la Tesalonic: comunitatea rezistă, își apără credința, în ciuda tensiunilor și a persecuțiilor. Alături de 1Corinteni și 2Tesaloniceni (care nu-i aparține lui Pavel), 1Tesaloniceni abordează tema sfârșitului lumii din perspectiva Parusiei (a Doua Venire a lui Iisus). Epistola conține primul – scurt, dar esențial – manual de eschatologie creștină. Pentru a contrabalansa temerile și nerăbdarea credincioșilor din Tesalonic supuși prigoanei, Pavel, Silas și Timotei (declarați, împreună, autori) insistă asupra iminenței Venirii lui Iisus. Autorii sunt convinși că ei se vor afla în viață. Peste câteva decenii, 2Tesaloniceni va «corecta» eschatologia iminentă din 1Tesaloniceni propunând un scenariu etapizat al eschaton-ului: generalizarea apostaziei, prezența unui katechon, care «tine deocamdată în frâu» venirea «omului fărădelegii», id est, a Anticristului; apariția «omului fărădelegii»; domnia lui; Venirea lui Iisus. Scenariul din 2Tesaloniceni se apropie foarte mult de Apocalipsa lui Ioan.”