Iubiți părinți, mame și tați! Domnul, când v-a binecuvântat cu copii, i-a încredințat pe ei purtării voastre de grijă, v-a lăsat să îi îndrumați și săîi învățați tot ceea ce este bun și de folos, v-a însărcinat să urmăriți fiecare pas al lor și săîi opriți de la rău; și v-a dat această sarcină tocmai vouă, pentru că străinilor copiii voștri nu le plac atât de mult, nu le sunt atât de dragi și atât de apropiați, ca vouă. Împliniți, dar, cu toată atenția această sfântă sarcină, încredințată vouă de Domnul Dumnezeu, și educați-i cât mai atent și mai sârguincios posibil pe copiii voștri. Țineți minte că educația neglijentă poate fi foarte dăunătoare pentru copii, căci la ce lucru bun ne putem aștepta de la acei copii cărora părinții nu le-au acordat atenție, pe care nu i-au învățat nimic bun în copilărie și ale căror fapte nu le-au urmărit? Acești copii, obișnuiți încă din copilărie cu samavolnicia și trândăvia, când vor ajunge la vârsta maturității, vor deveni niște membri putrezi ai societății. Nu îi duceți, așadar, voi, părinților, în această stare atât de dezastruoasă pe copiii voștri și educați-i în frica de Dumnezeu. Încă din copilărie insuflați-le că mai mult decât orice ei trebuie să își aducă aminte de Domnul, Creatorul și Binefăcătorul lor, și să trăiască cu fricăînaintea Lui. Mai ales voi, mamelor, atât timp cât copiii voștri sunt mici, luați asupra voastră osteneala de a-i îndruma pe calea credinței și a evlaviei. Copiii mici întotdeauna sunt sub ochii voștri și vă iubesc sincer, văzând grija voastră, plină de afecțiune, către ei, și în nimeni nu au atâta încredere ca în voi.

Văzând dragostea și încrederea copiilor față de voi, să și profitați de acestea tot spre mântuirea lor și să vă străduiți să le insuflați că prin nimic nu vă aduc atâta plăcere și mulțumire, ca printr-o viață plină de virtuți.