In orice democratie constitutionala, activitatea autoritatilor statului este circumscrisa nu doar cadrului legal incident, interpretat si aplicat de instantele judecatoresti, ci si standardelor constitutionale, al caror gardian juridic este instanta de control constitutional. Deciziile Curtii Constitutionale, precum si acelea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie traseaza linii directoare sunt actele jurisdictionale cu cea mai mare rezonanta si insemnatate nu doar pentru ordinea interna de drept, ci si pentru memorialistica de specialitate. Lucrarea Achizitiile publice. Sinteza jurisprudentei Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie documenteaza si expune intr-o maniera rezumativa si usor accesibila produsul activitatii celor doua instante in materia achizitiilor publice.

Cartea Achizitiile publice. Sinteza jurisprudentei Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se distinge cu precadere prin tezele si nuantele pe care autorul reuseste sa le deceleze din „labirintul” celor aproximativ 250 de decizii analizate, dintre care au fost centralizate 72. Nu in ultimul rand, atrage atentia exigentul diagnostic pus Deciziei nr. 66 din 1 octombrie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale carei consecinte particulare se pot dovedi extrem de dureroase atat pentru autoritatile achizitoare de buna-credinta, cat si pentru competitorii imprudenti.

Titlurile rezumative reflecta stilul deja consacrat al autorului, care surprinde si valorizeaza esenta informatiilor examinate. Exemplificam cateva dintre acestea:
– termenul de contestare nu urmareste restrangerea accesului liber la justitie, ci instaurarea unui climat de ordine;
– principiul egalitatii de tratament si obligatia de transparenta se opun excluderii ofertantului pentru nerespectarea unei obligatii care nu rezulta in mod expres din documentatia de atribuire sau din legea nationala in vigoare;
– se impune ca autoritatile contractante, Consiliul si instantele de judecata sa nu divulge informatii care ar putea denatura concurenta, fie in cadrul unei proceduri de atribuire in curs, fie in cadrul unor proceduri ulterioare;
– exista o prezumtie generala potrivit careia accesul la oferte aduce, in principiu, atingere protectiei intereselor comerciale ale ofertantilor;
– procedura din fata Consiliului nu poate fi transformata intr-un mijloc care sa aiba drept scop consultarea de catre contestator a inscrisurilor din ofertele concurentilor, intrucat ar rupe echilibrul si ar crea avantaje concurentiale incorecte;
– este constitutionala excluderea de la procedurile de atribuire a operatorului economic care si-a incalcat in mod grav sau repetat obligatiile contractuale principale, incalcare care a dus la incetarea anticipata a contractului, la plata de daune-interese sau la alte sanctiuni comparabile;
– este interzisa formularea de noi motive de contestare sau de noi capete de cerere pe calea concluziilor scrise sau orale ori a precizarilor la contestatie, ulterior termenului de contestare;
– in plangere, contestatorul nu poate invoca alte motive impotriva actelor autoritatii contractante decat cele cuprinse in contestatie;
– cerinta comunicarii in termen a contestatiei si catre autoritatea contractanta urmareste antrenarea si responsabilizarea celor care au un interes in finalitatea procedurilor de atribuire;
– deciziile Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor pot fi atacate cu plangere de catre oricare dintre partile cauzei, conditia fiind ca petentul sa fi fost parte in configuratia cadrului procesual din fata Consiliului, inclusiv ca intervenient accesoriu;
– accesul liber la justitie are caracter legitim numai in masura in care este exercitat cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte.

Prof. univ. dr. Dacian Cosmin Dragos