Ediție îngrijită de Adriana Zaharia. Prefață de Dumitru Păcuraru

Proiect editorial apărut la 100 de ani de la trecerea în eternitate a lui Vasile Lucaciu, sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders.

Pe copertă: Statuia lui Vasile Lucaciu din Satu Mare, realizată de sculptorul Cornel Medrea (1936)

Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș

Acum, la Satu Mare, unde Lucaciu a luptat și a suferit atât, răsare ca din pământ figura din bronz a Leului de la Șișești şi parcă ar voi să zică:

— Eu, care am creat afirmarea românească aici, voi veghea ca ea în veci să nu fie știrbită… (TIRON ALBANI)

Părintele Vasile Lucaciu face parte dintre acei intelectuali români transilvăneni care au avut credința nestrămutată în Dumnezeu și în destinul Națiunii Române. A fost totalmente devotat spiritului Școlii Ardelene, care a propus un Proiect de Națiune Română, aplicat de generații succesive de români transilvăneni în programe politice, socio-economice și culturale ce au dus la realizarea Marii Uniri. Volumul lui Tiron Albani, o reconstituire a vieții Leului de la Șișești, a urmărit să redea acea stare de spirit care a făcut posibilă înaintarea Proiectului Școlii Ardelene în vederea înfăptuirii idealului național. Cartea nu este o prezentare istoriografică, ci înfățișarea memorialistică a Istoriei așa cum era percepută de trăirile Generației Marii Uniri și ale tuturor celor care iubeau ROMÂNIA. De aceea merită să fie citită și recitită! (VASILE PUȘCAȘ)

Vasile Lucaciu. Leul de la Șișești poate fi considerată o carte unicat în literatura de popularizare a unui personaj istoric asupra căruia nu există nicio controversă. Viața lui a fost liniară, ca traiectoria unui glonț care pornește spre o țintă pe care scrie: Pentru Unirea Tuturor Românilor. (DUMITRU PĂCURARU)

Cuprins

Prefață, de Dumitru Păcuraru

Scurtă notă asupra ediției, de Adriana Zaharia

Câteva cuvinte despre autor, de Adriana Zaharia

PARTEA I

Capitolul I. Începutul apostolatului

Capitolul II. În luptă cu viața

Capitolul III. Un profesor unic în felul lui

Capitolul IV. Ispita satanei

Capitolul V. Biserica unirii tuturor românilor

Capitolul VI. Episcopul și parohul lui

Capitolul VII. Un început de carieră politică

Capitolul VIII. Martirajul începe

Capitolul IX. Dr. Vasile Lucaciu despre luptele lui

Capitolul X. Cum s-a născut Memorandul

Capitolul XI. Memorandul românilor din Transilvania, Banat și Ungaria

Capitolul XII. Dificultăți cu prezentarea Memorandului

Capitolul XIII. Prezentarea Memorandului

Capitolul XIV. O circulară primejdioasă

PARTEA A II-A

Capitolul I. Procesul de la Debrețin

Capitolul II. Am dreptul să vorbesc românește!

Capitolul III. Circulara incriminată

Capitolul IV. Pledoaria lui Coroianu

Capitolul V. Un capitol de istorie reală

Capitolul VI. Un discurs document istoric

Capitolul VII. Un stat întemeiat pe violență nu poate dăinui

Capitolul VIII. Calea pe care ați apucat duce la prăbușire

Capitolul IX. Replici

Capitolul X. Verdictul

Capitolul XI. La Seghedin

Capitolul XII. Interviu la pușcărie

Capitolul XIII. Doina lui Lucaciu

Capitolul XIV. Alte persecuții

Capitolul XV. Scrisoarea lui Vasile Lucaciu

PARTEA A III-A

Capitolul I. Procesul Memorandului

Capitolul II. „Noi suntem acuzatorii”

Capitolul III. Verdictul

Capitolul IV. O scrisoare a lui Vasile Lucaciu

Capitolul V. La închisoare

Capitolul VI. Lupta continuă

Capitolul VII. Din pușcărie în Parlament

Capitolul VIII. Adevăruri usturătoare

Capitolul IX. Lukács László

Capitolul X. Momente grele

Capitolul XI. Spiritul lui Vasile Lucaciu

Capitolul XII. Suferința unește

Capitolul XIII. Evenimentul cel mare

Capitolul XIV. Visul împlinit

Capitolul XV. În Parlamentul din București

Capitolul XVI. „Asta-mi mai lipsea”

Capitolul XVII. Sfârșitul

Capitolul XVIII. Medalie pe coșciug

Panegiric

Post-scriptum

Index (selectiv)

Câteva cuvinte despre autor

Născut la 2 martie 1887 la Gârbova de Sus, județul Alba, TIRON ALBANI este unul dintre tinerii care aderă la social-democrație în timpul studiilor de la Budapesta, înaintea Primului Război Mondial. Devine cunoscut ca redactor al săptămânalului Adevărul, publicație a PSDR din Ungaria, fiind condamnat la trei luni închisoare pentru delict de presă. Ca reprezentant al PSDR la Marea Unire de la 1 decembrie 1918, este ales în Marele Sfat Național Român în 1918. După Unire publică frecvent în presa din Ardeal și Banat. Numele lui poate fi întâlnit în diverse publicații, în special cu orientare de stânga, însă nu comuniste. Tribuna Socialistă, Sentinela, Noua Gazetă de Vest, Cele trei Crișuri, Neamul românesc, Dezrobirea, Tribuna (Cluj), Dreptatea (Brașov), Facla (Cluj), Știrea, Libertatea poporului (Arad), Familia (Oradea), Aurora (București) etc.

Tiron Albani se încadrează în ceea ce Nae Antonescu îi definea drept scriitori autentici, dar uitați. Pe coperta „romanului social” Atlantida, apărut în 1944, sunt enumerate cărțile autorului: Craiul munților, dramă istorică, Se clădea un templu, traducere (după Francisc Fekete), Leul de la Șișești, viață romanțată, 20 de ani de la unire, monografie, și Un petec de Asie în Europa, povestire. Anunța că avea lucrări și în manuscris: Blestem de fecioară, nuvele, Lozul cel Mare, comedie, și Nașterea Bestiei, dramă. Îl găsim și în cercul scriitorilor din jurul cotidianului Patria, al cărui director la început a fost Ion Agârbiceanu. Printre cei care semnau în paginile acestei prestigioase publicații și se întâlneau în mod regulat la braseria „New York” din Cluj, se găseau nume sonore, de peste Carpați, cum ar fi Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Gib Mihăescu, dar și ardelenii Lucian Blaga, Emil Isac, Ion Clopoțel, alături de care, își amintește Vlaicu Bârnă, se aflau și mai puțin cunoscuții Tiron Albani și Leonard Paukerow. În timpul regimului comunist publică un volum de Memorii (Editura Științifică, București, 1969). Se stinge din viață la 12 septembrie 1972, la Oradea. (ADRIANA ZAHARIA)