Dragă cititorule, când scrii prima oară o carte despre viața ta, cred că trebuie să începi cu poveștile despre copilăria și adolescența ta. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat, pentru că eu am scris numai piese de teatru.

Voi încerca să povestesc aspecte din viața mea, nu neapărat cu exuberanța și cu tonusul care mă caracterizează.

Dincolo de greutăți și lipsuri, copilăria este perioada cea mai fericită din viața unui om, pentru că alții îți poartă de grijă, te ocrotesc, ca să-ți fie bine, și atunci lumea din jurul tău o vezi cu ochi curați, de copil nevinovat. De aceea copiii pot fi ușor păcăliți. Am o reținere atunci când vorbesc despre propria-mi copilărie. Și nu prea am fotografii din copilăria sau din viața mea, mai am doar câteva, pe care le voi prezenta pe par-cursul poveștilor cuprinse în acest volum. Am avut multe, dar le-am aruncat. Fotografiile îmi fac foarte rău. Și, oricum, în viitorul îndepărtat n-o să mai intereseze pe nimeni. De unele poze aruncate îmi pare rău. Aveam nevoie mai târziu de ele, ca documente, pentru a demonstra câte ceva.

Eu, în primii ani ai copilăriei, am fost foarte fericită, numai că, brusc, am fost pusă în fața unor realități crunte și crude care m-au marcat și iată, și azi, după atât de mulți ani, continuă să mă marcheze.